Oscar 2010, Un prophète / A prophet / Un profet -10/10
Un film extraordinar, in care realismul brutal se intrepatrunde cu putin misticism islamic... pentru a putea descrie incredibila epopeea din inchisoare a unui tanar arab. Gangsteri, mafie... droguri intr-o poveste neasteptat de captivanta si plina de actiune.Franta, Italia 155 min.
Pretentiosii ar putea spune ca aceasta poveste a unui adolescent cvasi-analfabet (in ochii caruia inca se citeste inocenta copilariei) ce intra la parnaie... pentru sase ani, iesind din ea un barbat matur, sef de promotie la "scoala vietii" se incadreaza bine in genul bildungsroman... eu nu cred decat ca extrem de originalul scenariu nu este decat premisa celui mai tare film cu gangsteri/mafioti din ultimul deceniu (e superior chiar si lui "The Departed").
Malik El Djebena este singur pe lume si nu stie mai nimic, dar ajunge la inchisoare pentru agresarea unor politisti. Iar inchisoarea (spre bucuria oricarui platitor de taxe si impozite) are grija sa ii ofere acestui tanar lipsit de experienta si cunostinte... toata educatia de care are nevoie pentru a fi reabilitat:
- il invata sa citeasca,
- il invata economie, fizica, matematica...
- ii ofera abilitatile de a putea lucra in industria textila....
- si il invata cum sa omoare cu o lama de ras tinuta in gura, pe un tip caruia se pregatea sa ii faca un blowjob..., pe langa alte multe aptitudini si cunostinte ce il vor transforma intr-un implinit mafiot....
Astfel pelicula nu e doar un element de cultura pop, un film cu mafiotii si crunte inchisori... marcat de violenta si sange fara perdea, plin de remarci rasiste, xenofobe, homofobe (etc...bla, bla tot ce vreti), ci vrea sa patrunda adanc in conditia ciudata a musulmanilor francezi, o colectie exotica de grupuri etnice a caror religie conservatoare este intr-un conflict continuu cu cel mai laic, liberal si socialist stat din univers. Intentionat sau nu.. filmul poate fi interpretat ca o imensa metafora ce poate fi interepretata pe multiple planuri... insa o sa ma opresc deocamdata aici, Danezia nu se ocupa de obicei cu asa ceva.... ci vrea sa incheie cat mai scurt.
Nu mi-a placut... pai... ce sa zic... sunt blocat pentru ca nu am nimic ce sa ii reprosez acestei pelicule.
Totul e grozav, totul e superb...totul are sens si rost. Astfel in pofida celor 2 ore si jumatate, filmul te tine tintuit in fata ecranului chiar daca uneori devii confuz din pricina enorm de multelor divagari de la firul principal al povestii...
Impofida subiectului, filmul nu este intunecat, cenusiu... ci plin de culoare in cele mai neasteptate locuri. Nu este o poveste incarcerata de propria premisa, ci una extrem de ambitioasa capabila de a evada dintre cei patru pereti ai inchisorii pentru a ne oferi cadre neasteptate: o hipnotica intalnire cu cerbi la Marsilia, prima calatorie cu avionul a lui Malik, un drive-by pe autostrada... un macel in centrul Parisului si multe, multe alte momente neasteptate...
Realitatea este ca sentimentul final si verdictul nu poate fi decat unul: am vazut o capodopera... una de magnitudinea (urmeaza o blasfemie reala) Nasului (The Godfather)... semn poate ca cinematografia franceza a ajuns la neasteptata maturitate de a fi capabila sa creeze diamante din noroi... filme extraordinare ce nu sunt nici macar pentru o clipa pretentioase (sau "artistice").
by DNZ!
Va recomand din inima sa urmariti, cel mai bun film al anului 2009.
Un comentariu:
In mare parte de acord cu tine, dar chiar cel mai bun din 2009 mi se pare cam mult (dar vorba ceea: Gusturile...).
P.S. Daca tot suntem la sectiunea Best Foreign Language Film of the Year, pot sa-ti spun ca mi-a placut si -El secreto de sus ojos-, de fapt cred ca intre acestea doua se va da batalia.
Trimiteți un comentariu